Căldură mare – promisiuni


Să-mi scârţâie gândurile la încheieturi şi tălpile de atâta praf. Să-mi dau şosetele la închisoarea şosetelor şi cizmele la cimitir. Să curg, să mă preling pe lângă şinele calde şi oamenii reci. Să dau să cad şi să nu, să mă adun în ordinea în care eram. Să las verbele să-mi curgă strofe şi frazele să-mi pună punct.

Să nu mai trenul „înspre”, să nu mai iau metro-ul „linia” să nu mai iau autobuzul „numărul”.

Să nu-mi mai iau decât gândul.

,

4 gânduri despre &8222;Căldură mare – promisiuni&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s