Începuseră s-o doară manelele. Lumea le arăta cu degetul dar făcea la fel, le citea şi le propaga.
Un „like”, două „like”-uri, un model, două modele mai încolo apăruseră sosiile. Acele manele care nu se vedeau manele. Umblau cu ochii închişi sosiile. Aveau obiectivele lor sosiile. Celebritatea lipeşte ochii cu leocoplast roz.
Începuseră s-o doară sosiile. Ipocrizia involuntară a sosiilor. Sosiile dădeau vina pe modele şi modelele pe „like”-uri. Începuseră s-o doară cercurile. Se tot învârtea şi nu găsea ieşirea. Nu exista explicaţie general valabilă iesirii.
” Totul” defineşte o mentalitate.
Se învârtea în cerc si dădea vina pe „like”-uri. Dacă n-ar mai fi nu s-ar mai povesti. Sau poate că s-ar povesti dar doar în şoaptă. Până nu s-ar mai povesti deloc. Începuseră s-o doară pietrele.
Atât de multe… În cine să (mai) dea?
Începuseră s-o dărâme principiile şi dusă fusese.
Abisuri 
Va reveni, nu? Fără dureri de data asta.
E un subiect retoric. Elimină să facă loc. Cercul tot cerc. Dă s-o ameţească de cap. Ia ieşirea de unde nu-i. Există cu adevărat ieşire? Nu ştie. Este doar o impresie dată de defazaj. Probabil că-i vina ei. Prea defazată.