Viaţă fără preşuri nu există


Preşul este o stare obligatorie. Avem nevoie de astfel de stări pentru a ne reconstrui. Nu ne dăm seama când apare nevoia pentru că ne adaptăm mai mereu traiectoria pentru a ocoli incompatibilităţile trasate de soarta. Sau compatibilităţile ratate.

Învăţăm multe acolo, pe dreptunghiul acela îngust. Cu cât se şterg mai mulţi, cu atât doare mai tare şi cu cât doare mai tare cu atât detestăm mai tare durerea şi încercăm s-o evităm. Uneori cu un oarecare succes, alteori cu o oarecare nepăsare. Nepăsarea încercării ratate. Şi, când ratăm încercarea, ignorăm că am fost odată preş şi tot aşa. Asta e ceea ce numim in limbajul ordinar viaţă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s