Și tot așa…


Îți aduci aminte ploaia ?
Dădea să cânte
Dar doar fredona
Tu în ritmul tău
Eu puțin mai departe
Și din când în când ne întâlneam
Și mă întrebai unde sunt
Și eu eram puțin înaintea ta
Sau puțin după
Si plouam mai departe
Fiecare cu ploaia lui
Pana undeva la capatul norului
Sau mult dupa.
Ce mai conta ?

Îți aduci aminte norul?
Îi ceream să plouă
Și nu putea
Și noi profitam
De neputință lui
Până la capătul albului
Și atunci începea deodată
Să cante atât de alb
Și atât de rece
Încât ne întrebam
Cum de trecuse deja vara
Și dădeam vina pe toamnă
Și pe neputinta noastră
De a anticipa anotimpurile
Și atunci apărea deodată iarna
Și spuneai că nu-ți plac surprizele
Și eu dădeam vina pe nor
Și tu dădeai vina pe ploaie
Și tot așa

8 gânduri despre &8222;Și tot așa…&8221;

      1. Fără legătură cu subiectul, mi-am adus aminte de reproșul tipic atunci când B se desparte de A și apoi se întoarce: ”Vii înapoi nu pentru că mă iubești, ci pentru că te simți singur.”

        Dar când te simți singur oricâți alții ar fi în jurul tău și oricât de aproape ar vrea să-ți fie? Dacă nu e iubire, e măcar un ”tandem”.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s