Îți ofeream o frunză să-ți astupi lacrimile


Mă întrebai ce se întâmplă cu oamenii
Transformați în aripi
Și eu mă gândeam un pic
Și încă un pic
Și când se termina picul
Răsărea luna și-ți spuneam
Că în acest caz
Ar trebui reinventat rozul
Căci orice transformare
Are un punct de plecare


Și tu spuneai că vrei un roz ars
Și eu priveam soarele cum apune
Și priveam vântul
Cum mă răpune
Și mi se făcea atât de frig
Și atât de umed
Încât mi se făcea milă de frunze
Și-ți spuneam că în cazul acesta
Se poate schimbă nuanța
Și veneam cu propuneri concrete de frunze
Care să înlocuiască rozul
Și tu spuneai că nuanțele
Divulga minciunile
Și eu spuneam că nu
Și din contră
Și tu ziceai că poate ai ochii stricați
Și-ți ofeream o frunză
Să-ți astupi lacrimile
Și tu spuneai că de atâta culoare
Ai început să dai pe lângă
Și eu îți propuneam albul
În locul ochilor
Și priveam luna
Și strângeam în alb totul
Inclusiv nuanțele
Și frunzele
Și oamenii transformați în aripi
Și apoi stingeam ochii
Și așteptam să treacă

Și trecea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s