Tramvaiul numărul șapte


În tramvaiul numărul șapte mirosea a moarte. Cineva, nu se se știa cine, încurcase puțin sau poate o făcuse dinadins, sau poate că nu-și dăduse seama ce face, sau poate că nu, sau poate că da, cineva, nu se se știe cine, încurcase zilele și trăsese sforile amestecând vremurile cu șoaptele și visele cu săptămânile și lunile cu speranțele și clipele cu uitarea și scaunele de plastic roșu începuseră pe rând să se topească de atâta amalgam picat ca din cer peste oameni și sfori.

Din toate părțile în tramvaiul numărul șapte mirosea a moarte și ieșea un fum negru-gri amestecat ciudat cu gânduri și șoapte.

Anunțuri

Autor: abisurile

In cautarea adevarului interior

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s