Tu erai o ființă încântătoare care râdea și-și dorea o oaie


Am fost odată tu. Un mic sâmbure de adevăr apărut pe undeva prin Univers. Un prinț mic pe o planetă îndepărtată.  Lucrurile erau extrem de simple acolo, departe. Exista posibilitatea evidentă a echilibrului aproape perfect. Plăcerea de a trăi.

La un moment dat a apărut o floare care nu era o floare ca toate florile și totul a devenit deodată extrem de complicat. “Nu trebuie să-ți pui niciodată mintea cu florile. Trebuie doar să le privești și să le mirosi” Cam asta ar fi esența. Odată ce te apuci să crești o floare care nu este o floare oarecare, apar și întrebările. Și, odată cu întrebările, apar posibilitățile. Mare parte din posibilități încep cu o floare. Ca și viața ta. Apoi totul devine complicat. Apare plăcerea. Plăcerea de a descoperi. Plăcerea de a trai dincolo de limite si apoi de a povesti. Gabriel Garcia Marquez ți-ar putea spune că există o infinitate de feluri de a-ți povesti viața.

@ Sam Carter

O poți, de exemplu, povesti trăind-o prin ochii celorlați . Sau o poți doar imagina prin sentimentele tale. Viața publică este simplu de redat : e ca și floarea aceea care la început părea ca orice altă floare. O vedeai, o udai, creștea, se usca, murea și apoi apărea o altă floare. Și tot așa. Totul e vizibil și interpretabil. Există o floare și un infinit de posibilități. O oaie care mănâncă floarea. O botniță care împiedică oaia să mănânce floarea. Și așa mai departe.

Lucrurile devin puțin mai complicate când ajungi la viața ta particulară : s-o traiesti ? s-o povestesti ? de unde să începi? În cazul lui Gabriel Garcia Marquez ar fi interesat oare pe cineva că el a trebuit să înceapă ca avocat și a sfârșit ca scriitor ? Că începuturile lui ca jurnalist l-au ajutat să-și construiască povestea lui ca scriitor?

Ar fi ca și cum tu ai vrea ca cineva să-ți deseneze o oaie și el ți-ar desena lada în care ar fi ascunsă oaia. Cam asta ar fi cu viață particulară. N-ar fi foarte foarte simplu dar nici extrem de complicat.

Cel mai complicat este însă când ajungi la viața ta secretă. Originea întâmplărilor. Filozofia ascunsă a legăturilor tale cu lumea. Sursele tale de inspirație. În cazul lui Gabriel Garcia Marquez, drama Amarantei, în cazul tău apariția ciudată a florii. Dezechilibrul creat de floare și consecințele lui. Originea călătoriilor tale. Plăcerea de a cunoaște. În cazul lui Gabriel Garcia Marquez, lupta dintre el și lume, căutările lui, întâlnirile lui cu sine, plăcerea profundă de a face din pasiune meserie, fiorul primelor sale povestiri, experiența primului roman. În cazul tău, controversele tale create de intersecții, descoperirea absurdului, șansa de a te întâlni cu propriile tale limite.

Plăcere de a te (re)descoperi. Dovada că ai existat.

Drept mărturie că ai existat stă faptul că eu am fost odată tu si că tu erai o ființă încântătoare, care râdea și-și doreai o oaie.

Extras din romanul-încă fără nume-care va apărea în curând

Reclame

2 gânduri despre &8222;Tu erai o ființă încântătoare care râdea și-și dorea o oaie&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.