Privesc pietrele, miros praful

@ Christian Spies

Mă împiedic de gânduri undeva pe la mijlocul drumului. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nici urmă de g(l)umă. Caut supapa. Nici urmă de supapă. Caut căutătorii. Nici unul în afară de mine.

Privesc pietrele, miros praful, au miros de ars. „Să vină iarna ?” mă întreb privind stelele. Nu-mi răspunde nimeni, era de aşteptat, nu aştept, grăbesc pasul, las urme, virgule la greu. Mă gândesc că am gânduri care nu atârnă greu, gânduri uşoare, simple şi pe înţelesul pietrelor, mă gândesc că pietrele dor şi tocmai de aceea. Mă uit în urma prafului, nici urmă, nici praf, doar bătătura. Un gri ciudat îmi împânzeşte ochii, mă frec cu ambele palme, mă ustură. Curg siroaie undeva la mijlocul drumului. Lacrimile.

Acesta este un text fără nici urmă de explicaţie. S-a pierdut undeva pe drum.