@ Mark Rabe
Există o logică a nespuselor
Tu nu spui în felul tău
Eu nu tac în felul meu
Şi tot aşa
Până la un capăt ales la întâmplare
Există o logică a întâmplărilor
Eu mă întamplu la stânga
Tu continui să nu spui
Şi tot aşa
Până când eu
Sau până când tu
Şi atunci poate.
Sau poate nu.
ce de posibilitati! 🙂
asa-i viata… nu?
ar iesi o melodie buna pe versurile astea
Pai hai 😉
ramane semnul intrebarii dupa fiecare poate…superb!
Ramane spatiu inainte de fiecare semn… totul, dar absolut totul, continua. Asa e viata
Relativitatea este imprevizibila si efemera, doar ABSOLUTUL, crede, lupta persevereaza…spera ! 🙂