@ Mark Rabe
Există o logică a nespuselor
Tu nu spui în felul tău
Eu nu tac în felul meu
Şi tot aşa
Până la un capăt ales la întâmplare
Există o logică a întâmplărilor
Eu mă întamplu la stânga
Tu continui să nu spui
Şi tot aşa
Până când eu
Sau până când tu
Şi atunci poate.
Sau poate nu.
Abisuri 
ce de posibilitati! 🙂
asa-i viata… nu?
ar iesi o melodie buna pe versurile astea
Pai hai 😉
ramane semnul intrebarii dupa fiecare poate…superb!
Ramane spatiu inainte de fiecare semn… totul, dar absolut totul, continua. Asa e viata
Relativitatea este imprevizibila si efemera, doar ABSOLUTUL, crede, lupta persevereaza…spera ! 🙂