@ Mishal Ibrahim
N-am mai fost fără să îmi dau seama. La început am crezut că uitasem unde mă pusesem dar, odată cu trecerea zilei, conștientizasem pe de-a întregul pierderea. M-am căutat bine, bine de tot, prin toate ungherele și pe la toate intersecțiile dintre lumea mea și lumea altora. Nici acolo nu eram. Dispărusem fără urmă într-o toamnă aproape perfectă. Nici măcar frunzele nu-și mai aminteau de mine. În urma mea rămăsese doar un link pe care îl plătisem odată și de aceea, merita să rămână. În rest, a fost o zi ca toate zilele și încă mă mai caut. Dacă până diseară nu mă găsesc, promit să fac reclamație.
Abisuri 
Poate pentru că ai dorit să respecți „norma” celor 50 de cuvinte ai „decupat” textul, dar să știi că aici, întregul, are mai mult farmec, mai multă coerență, dacă pot spune așa.
Cert, aici îmi place mult mai mult!
Am decupat și am creat altă poveste.
Așa este, dar oricum, poveștile tale pot fi privite din mai multe unghiuri, astfel încât vor conține povestea așa cum reușește cititorul să o vadă.
Este foarte interesant acest efect al scrierilor tale, căci niciodată cititorul nu va putea fi sigur ce anume, exact, ai vrut să transmiți, dar se va putea bucura de mai multe înțelesuri posibile, ceea ce pune mintea la lucru.
E o întrebare… O întâmplare de azi. Am dispărut. Mi s-a părut interesanta senzația creeata