Te sorb printre cuvinte și adaug puțin lapte. Mă întrebi ce vreau și-ți răspund amestecând sentimente cu o linguriță mică. Adaug puțin zahăr și gust. Gustul meu pe degetele tale. Îmi place să știu că sunt atâta vreme cât exista posibilitatea degetelor. Sorb și râd. Viața are un gust amar și refuz să cred că -i din vina cafelei. Sunt pe punctul de a dispărea și te rog să nu dispar. Mă agăț de linguriță și fac cercuri mici și dese. Amețesc la un moment dat dar îmi trece. Îmi aduc aminte de un anume cuvânt și rad. Nu orice deget produce orgasm. Sorb și analizez situații la rece. Nu-mi vine să plâng și -mi pare bine. Dau vina pe cafea, te sorb printre cuvinte și adaug puțin zahar. În definitiv orice metaforă e bună în astfel de situații.
Flash 24 „Cafea cu lapte” by @abisurile
O rețetă orgasmică, amestecând senzații de amar şi dulce, atârnate amețitor pe marginea abruptă a unei lingurițe de viață. Felicitari !!!
Gustul degetelor