Amestec


Literatura ca utopie

Te sorb printre cuvinte și adaug puțin lapte. Mă întrebi ce vreau și-ți răspund amestecând sentimente cu o linguriță mică. Adaug puțin zahăr și gust. Gustul meu pe degetele tale. Îmi place să știu că sunt atâta vreme cât exista posibilitatea degetelor. Sorb și râd. Viața are un gust amar și refuz să  cred că -i din vina cafelei. Sunt pe punctul de a dispărea și te rog să nu dispar. Mă agăț de linguriță și fac cercuri mici și dese. Amețesc la un moment dat dar îmi trece. Îmi aduc aminte de un anume cuvânt și rad. Nu orice deget produce orgasm. Sorb și analizez situații la rece. Nu-mi vine să plâng și -mi pare bine. Dau vina pe cafea, te sorb printre cuvinte și adaug puțin zahar. În definitiv orice metaforă e bună în astfel de situații.

Flash 24 „Cafea cu lapte” by @abisurile

Vezi articolul original

2 gânduri despre „Amestec”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.