Mă luptam cu inerţia oamenilor, îmi scoteam sabia, o ascuţeam, o fluturam în stânga şi în dreapta, mă făceam că atac oamenii în inerţia lor, oamenii curgeau la vale, oameni şi pietre, apă scursă printre săbii şi pumni, eu Hercule, ei Lycaon.
Mă dureau pumnii, mă dureau braţele, mă strângeau principiile, dadeam principiile la o parte cu forţa gândului, mă piscau concepţiile, trăgeam de oamenii călcând peste ei, peste pietre, peste apă, mă simţeam scursă odată cu ei, purtată de inerţia valului precum stropul purtat de vânt, mă simţeam abosrbită de grupul oamenilor invinşi de inerţia proprie, grupul creştea, eu scădeam, mi se micşorau pumnii, mi se rătăceau ideile, muream puţin puţin în lupta cu inerţia oamenilor, mă lăsam purtată de adevărul oamenilor, adevărul meu se topea încet în adevărul oamenilor, îmi topeam sabia şi zâmbeam fals, oh tu erou fără nume, oh tu anonim înecat în mulţime, priveşte-mă, sunt aici, un procent nesemnificativ, un pumn în plus sau în minus, eu eroul fără nume, tu eroul fără nume, noi eroii fără nume, două destine întretăiate, două căi perpendiculare.
Textul complet aici
Nu uita ! Abisurile.com devin, încet, încet, Abisuri.com
Dacă îți place și vrei să urmărești noul blog, îl poți adauga manual în reader : abisuri.com sau, te poți abona prin e-mail aici : https://abisuri.com/follow-me/
Abisuri 