Legătura


⁃ Uite, zice Vasi, vezi pasărea aia cu cioc galben? M-a urmărit toată dimineața. Unde mă duceam, hop și ea. Nu c-ar fi făcut-o intenționat, dar s-a nimerit al naibii de bine.

Continui să sorb din cafea și să- mi privesc saboții mov. Nu știu ce să -i răspund lui Vasi. Nu m-a urmărit niciodată o pasăre. Mă urmărește, însă, imaginea saboților mov. Sunt făcuți dintr-un plastic ușor și se curăță repede.

⁃ Încălțat cu saboții ăștia nu poți trece neobservat, îi răspund lui Vasi.

Vasi se oprește brusc în mijlocul grădinii, se întoarce spre mine și, dintr-o dată, nu-mi mai vorbește despre pasărea cu cioc galben.

⁃ Ce legătură au saboții cu pasărea cu cioc galben?

Adevărul este că n-au nici o legătură directă. Mi se întâmplă des să trec de la una la alta fără vreo logică anume. Există, totuși, de fiecare dată, o legătură invizibilă pe care creierul meu se încăpățânează să o facă.

Să luăm, de exemplu, morcovii. De fiecare dată când tai morcovi îmi aduc aminte de un Revelion la care am fost invitată de un tip, înainte de Revoluție. Aveam, dacă îmi amintesc bine, vreo șaptesprezece ani și, în afară de tipul care mă invitase, nu cunoșteam pe nimeni acolo. De Revelionul acela nu-mi aduc aminte mare lucru. În afara faptului că era la bloc, că “trecusem dealul” până în Racadau pe jos, că era ger și zăpada scârțâia sub tălpi, nu-mi mai amintesc nimic. Desigur, îmi aduc aminte de tipul care mă invitase și de morcovi. Fără absolut nici o legătură logică intre ele. Și totuși, firul acela invizibil există chit că tot restul a dispărut. Habar n-am cum stă treaba cu morcovii. Probabil că îi trăiam morcovii rondele când tipul mă invitase la Revelion.

Nu-i spun toate astea lui Vasi, mi-aș bate gura de pomană. Vasi este un bărbat cu picioarele pe pământ. În fine, cu mici excepții. Dar toți avem păsări cântătoare care ne mai scapă uneori din colivie. Colivia lui Vasi e plină cu fantasme. Aproape în fiecare seară scapă câte una și poartă dialoguri ciudate cu diverse necunoscute. Ăsta e secretul lui Vasi. În rest, Vasi e un om bun.

⁃ În realitate nu exista nici o legătură, îi răspund. Probabil că -mi place cum se asortează.

Vasi nu înțelege ce se asortează. O pasăre și o pereche de saboți? Adevărul este că îmi plac la nebunie și movul și galbenul. Și separat și împreună.

Încep să-i povestesc lui Vasi de prima mea fustă galbenă. Era lungă până la genunchi și era cusuta de mână. Materialul era de proastă calitate și culoarea ieșise la prima spălare. Dar totuși, pentru mine a contat enorm prima mea fustă galbenă. Dovada e că, după treizeci de ani, încă îmi aduc aminte de ea. De mov nu-i spun încă lui Vasi . Mi-e teamă de colivie și de ce poate scăpa de acolo. Doar între noi fie vorba, îmi placuse la nebunie movul până ce auzisem că doar curvele se îmbracă în mov. Atunci hotărâsem că nu sunt curva și renunțasem la mov. Dar, de plăcut, a continuat să -mi placă movul. Undeva, în subconștient, se crease o legătură interzisă între mov și mine.

Mă uit la saboți, îmi aduc aminte de pasărea cu cioc galben și vărs, din greșeală, cafeaua pe mine. Privesc pata maronie de pe tricoul alb și zâmbesc. Nu-i spun lui Vasi de ce, să facă și el legatura, ce mama naibii!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.