De o parte și alta a drumului, numai vile. Doar la numărul douăzeci a rămas casa veche, banca în fața porții și o cutie de scrisori plină ochi. Ana și Dafina Creanga, strada mare numărul nouă.
Soțul Anei murise în război, răpus de gloanțe. Cei trei băieți se dusesera și ei, unul de leucemie, altul în închisoare și al treilea, cel mic, plecase de nebun prin lume. Dafina nu fusese niciodată căsătorită, se uscase tânără pe vrej și privirea i se înăsprise. În fiecare seară se așezau pe banca în fața porții și așteptau să treacă.
Abisuri 