Seara cade cortină peste oraș și eu îmi fac o mi și una de griji, împletesc sute de vise, imaginez lucruri improbabile, îmi trec ideile prin cap cu miile, abia de-mi ajung degetele să le fac pe toate teanc. Apoi număr. Într-un un teanc încap fix o mie și una de puncte, așa îmi trece seara, apoi începe noaptea și atunci nasc o mie și una de idei, iscate dintr-un teanc de puncte pe care le transform într-un fel de femei paznic de noapte pe care le numesc noptiere. Abia atunci îmi dau seama că-i deja dimineață.
