Jocuri


În ultimul timp, mama îl vedea trist, tras la față și îngropat în caiete și cărți. Avea un scris mic, uniform, de care era mândru. A migali fiecare litera era una dintre micile și puținele lui plăceri. În rest, era cel mai bun la matematică, la fizică și la chimie. Ce s-a mai bucurat mama când el a anunțat-o că merge să se joace. Băiatul ei revenea la viață. L-a luat în brațe și l-a strâns. A strâns și el cât a putut de tare din ochi, să nu evadeze vreo lacrimă.
Apoi a tras ușa după el și a pornit consola.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.