În ultimul timp, mama îl vedea trist, tras la față și îngropat în caiete și cărți. Avea un scris mic, uniform, de care era mândru. A migali fiecare litera era una dintre micile și puținele lui plăceri. În rest, era cel mai bun la matematică, la fizică și la chimie. Ce s-a mai bucurat mama când el a anunțat-o că merge să se joace. Băiatul ei revenea la viață. L-a luat în brațe și l-a strâns. A strâns și el cât a putut de tare din ochi, să nu evadeze vreo lacrimă.
Apoi a tras ușa după el și a pornit consola.
