Tatuajul (2)


Numărul 256 a murit. La înmormântare au venit doar doi oameni, foarte bătrâni.

Înainte să moară, când se schimba vreme îl dureau oasele. Articulațiile genunchilor, încheieturile mâinilor și umărul drept. Ca să-i treacă, lua câte un algocalmin și topea câteva pahare cu țuică de prune. Îl mai lăsau articulațiile și încheieturile. Doar umărul nu voia nicicum să-l lase. Cu cât treceau anii cu atât numărul de pe umăr devenea mai mare. Până când, într-o zi, la înmormântare au venit doar doi oameni, foarte bătrâni. Numerele 257 și 258.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.