Timp de 499 de ani nu s-a întâmplat nimic. Apoi, deodată, într-o zi, am întâlnit-o într-o parcare gratuită. Stătea așezată pe un trotuar și mânca o înghețată mare, de vanilie. M-am așezat lângă ea și am întrebat-o dacă-i place Murakami. A tresărit, a fost cât pe ce să scape înghețata. N-a scăpat-o. M-a privit câteva secunde și apoi s-a șters cu mâneca la gură. Apoi s-a ridicat de pe trotuar și m-a luat de mână. Am trăit fericiți până la adânci bătrânețe. Îi plăcea și ei Murakami.
Parcare
Abisuri 