De inimă


Avea mereu gust de pufuleți. Niciodată n-am știut dacă se numea, cu adevărat, Nicu. Mi se părea un nume prea vechi pentru el. Ne întâlneam mereu în aceeași cafenea, ne așezam marei la aceeași masă, la fereastră, îmi spunea de fiecare dată că mă iubește, că sunt totul pentru el, apoi mă lua de mână și urcam în cameră, ne dezbracam, ne iubeam, ne despărțeam, promiteam să ne mai întâlnim. Ultima oară ne-am văzut în august. Apoi am aflat că a murit subit de inimă. Avea colesterolul prea mare.

4 gânduri despre &8222;De inimă&8221;

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.