De inimă

Avea mereu gust de pufuleți. Niciodată n-am știut dacă se numea, cu adevărat, Nicu. Mi se părea un nume prea vechi pentru el. Ne întâlneam mereu în aceeași cafenea, ne așezam marei la aceeași masă, la fereastră, îmi spunea de fiecare dată că mă iubește, că sunt totul pentru el, apoi mă lua de mână și urcam în cameră, ne dezbracam, ne iubeam, ne despărțeam, promiteam să ne mai întâlnim. Ultima oară ne-am văzut în august. Apoi am aflat că a murit subit de inimă. Avea colesterolul prea mare.