Poc, zbang, buf, zdrang


Poc. Nu era cazul. Puteai suna și veneam. Te așteptam de două ore, am asortat brânza la vin, tacâmurile sunt cele primite cadou, zbang, știu că nu rezonezi decât foarte rar cu mine, îți simți capul ca o găleată goală, așa mi-ai spus odată, buf, îți aduc o compresa rece, o să las apa să curgă, așa cum m-ai învățat, zdrang, știu că lumea e defecta, ca idioții dictează legile, că ușa asta e stamba, un cm. prea la stânga, te cunosc de atâta vreme, nu e nevoie să îmi repeți. Dar, te rog, nu te mai îmbăta.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.