Era undeva prin 1989, încă nu mă machiam.
El era un puști timid, cu pistrui. Când mă întâlnise prima dată se uitatase mult timp la mine, fix, nemișcat, avea nasul roșu și îi curgeau mucii, m-am făcut că nu observ, culegeam frunze de sub zăpadă și aveam mâinile degerate, nu-mi plăcea iarna dar îmi plăcea să fiu privită, ca să lungesc senzația, mă făcea, de fiecare dată, că nu îmi pasă, că ignor totul, în acel moment făceam la fel, lui îi curgeau mucii privindu-ma, mie mi se rupea..
Nici până azi nu m-a uitat.
Abisuri 