Îmi zice scurt: caut dopuri pentru urechi. Îi spun să folosească degetele. Îmi spune că a încercat dar i-au amorțit. Nu urechile, degetele. Cad pe gânduri. Îmi aduc aminte de-un fost. Brunet, înalt, delicat. Avea cabinet în obor, cum intrai în piață, pe stânga. Era renumit pe vremea aceea, era mereu coadă la el. La un moment dat, nici cu pile nu mai ajungeai.
Silicon Petru îl chema și avea o mașinărie de fabricat orice. Inclusiv dopuri. Mie îmi făcuse cadou vreo zece seturi. De atunci n-am mai auzit de el.
Auz
👏👍