Avea mereu ultimul cuvânt și știa să bată cel mai bine cu pumnul în masă. Deținea avantajul de a fi cel mai vechi de acolo. Douăzeci de ani petrecuți în firmă. Nu lăsa urme, totul era în capul lui. Informația era puterea. Își făcuse singur statuie pe acest principiu. Oamenii veneau, plecau, puțini reușeau să se molipseasca de felul său de a fi. Mușca în carne vie orice intenție de a schimba lucrurile. Înainte să plec, am început să latru. Nici asta nu l-a speriat. Mai avea puțin până la pensie. Era un câine de om.
Un câine
Abisuri 