Un câine


Avea mereu ultimul cuvânt și știa să bată cel mai bine cu pumnul în masă. Deținea avantajul de a fi cel mai vechi de acolo. Douăzeci de ani petrecuți în firmă. Nu lăsa urme, totul era în capul lui. Informația era puterea. Își făcuse singur statuie pe acest principiu. Oamenii veneau, plecau, puțini reușeau să se molipseasca de felul său de a fi. Mușca în carne vie orice intenție de a schimba lucrurile. Înainte să plec, am început să latru. Nici asta nu l-a speriat. Mai avea puțin până la pensie. Era un câine de om.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.