Povești de trezit copiii

A fost delicios. În primul rând, mi-a plăcut că era timid. Felul în care privea cerul, era unic. Aveai impresia că-l înghitea de viu. El doar îl sorbea din priviri. Apoi a fost felul în care mi-a vorbit. Calm, calculat, ca și cum nu aș fi existat. Eram sigură că exist. Asta m-a enervat cel mai tare. Impertinenta, egoismul. N-am putut suporta. L-am împușcat în intersecția de la Onix. Apoi l-am tăiat în cuburi și l-am împrăștiat pe stradă. Și acum îmi reproșează vecinii că, din cauza mea, s-au înmulțit pisicile.