Nu-i plac poveștile. Îi plăceau când era mic.
Îi cerea lui maică-sa să-i citească o poveste în fiecare seară. Doar așa putea înghiți dumicatele. Doar dacă le înghiteau și Praslea ce voinic și Ileana Cosanzeana, și, mai ales, Gheonoaia. Da, Gheonoaia era, de departe, preferata lui. Ce minte diabolica, ce inteligență colosală, ce artă a manipulării. Când, într-un sfârșit înghitea, își promitea că va crește repede mare, și va fi fix ca ea.
Dar Gheonoaia nu l-a așteptat. În locul lui a luat-o pe maică-sa.
Abisuri 