Vocile

Mi l-au recomandat mulți, cică era cel mai bun. Mergeam la el de trei ori pe săptămână, mă așezam comod în fotoliul de piele maro și începeam să povestesc. Îi ziceam despre voci. Le cunoșteaam pe toate. Erau morții din capul meu și făceau un tărăboi terobil. Îmi plezneau urechile de atâta zgomot. De asta venisem la el, să mă scape. Ieri i-am spus că-n capul meu a apărut voce nouă. Calmă. Foarte cunoscută. N-a zis nimic. Nu mă întrerupea niciodată. Asta m-a enervat cel mai tare. Că era al naibii de scump.