Puișor cască ochii cât cepele. Unde-i tanti? Apoi începe să tremure. Oare chiar a reușit? Din norul de praf apare un picior încălțat într-un pantof negru, cu șiret.
– Să nu-ți fie frică de mine, spune norul, n-am să te omor. Tu m-ai chemat și eu am venit. Hai, încetișor, inspiră, respiră. Nu așa de repede. Și, mai ales, închide ochii și golește-ți mintea de gânduri. Dacă sunt gânduri care vin, lasă-le să treacă
Puișor închide ochii dar încă tremură. Norul continua.
– Acum imaginează-ți că ești întins într-un câmp cu rapiță
Puișor nu știe ce-i aia rapiță dar, că să nu-l supere pe nor, tace mălc și se face să-și imaginează.
– E mai bine, întreabă norul
Puișor banuie că-n genul asta de moment are voie să mintă. Spune că e mai bine.
– Acum imaginează-ți un camp de lavandă. Simți?
Puișor n-a văzut nici o lavandă în viața lui. Habar nu are daca-I planta sau pasare. Dar, că să nu-l supere pe nor, spune că miroase bine. Ar spune orice că să scape.
Deodată trenul se oprește brusc, în mijlocul unui câmp. Puișor nu se poate abține și deschide ochii. Norul e tot acolo, îl privește furios și-i spune:
– Nu ți-am zis să te relaxezi? Hai că m-am enervate, cobor la o țigară.
Rușinat, puișor privește fix cizmele mărimea 37 și se jură să nu mai inventeze nimic. Strânge tare din ochi, trenul pleacă și norul pierde trenul.
Abisuri 
👏👍♥️