Seara, mănânc tărziu. Mă iau cu unele, cu altele, și uit să mănânc.
Foame mi se face relativ devreme iar senzația aceea prevestitoare de bine mă copleșește. Pentru că stiu că voi manca odată și odată, prefer să prelungesc acea senzație de bine până undeva târziu spre noapte. Reușesc de fiecare data să o întind până la limita de sus. Undeva spre ora nouă seara mă așez la masa. Sunt atât de obosita că înghit cu noduri și apoi mă culc.
Abisuri 