Ca să împușc pietre, am avut nevoie de o oarecare perioadă de gândire. Era cu totul și cu totul neașteptat. Dacă nu l-aș fi cunoscut pe T. aș fi spus că e ideea unui om cu mintea dusă. Dar îl cunoșteam pe T. de ceva ani buni. Nu putea fi o idee greșită. Și totuși, mi-a fost greu să găsesc o strategie câștigătoare. Aveam nevoie de imaginație. Am închis ochii și am văzut un perete alb. Apoi, în mijlocul camerei, a apărut un pat. Când m-am trezit, T. mi-a zâmbit. Rinichii mei funcționau, din nou, normal.
T.
Abisuri 