Tăiam lumea în două jumătăți egale pe care le coloram inegal, una într-un roșu cretos, alta într-un fel de albastru lapte și apoi închideam ochii și uneam mental cele două jumătăți până totul devenea un cerc violet care apunea lent în spatele plopilor din vale. Mi se întâmpla des să o cobor alergând în căutarea unui fluture, uneori nu reușeam să mă opresc la timp, de atunci detest roșul și urăsc albastrul, dar asta mi s-a întâmplat mai demult, înainte ca cineva să inventeze violetul.
