Doamna X

Pe doamna X am adăugat-o în lista de prieteni pentru că avea un nume rar, cu o oarecare sonoritate, un nume vers de care nu auzisem până atunci. Părea să fie pseudonimul unei scriitoare, mai ales că poza de profil arăta o femeie cu părul lung, alb, cățărata pe un scaun de bucătărie cu spătar, îmbrăcată într-o bluză de in, uni, cu mâneci lungi, și o fustă lungă, și largă, cu motive geometrice colorate. Atât numele cât și atmosfera creată de fotografie m-au fascinat și m-au făcut într-atât de curioasă să știu mai multe despre acel personaj ieșit din comun, încât i-am trimis un invite pe care l-a acceptat a doua zi. Imediat după ce am fost acceptată în rândul prietenilor ei virtuali, doamna X mi-a trimis un mesaj pe messenger în care mă informa că i se pare o imensă ipocrizie să mă numească prietenă, pe mine și pe toți ceilalți necunoscuți cărora le acceptase cererile de prietenie, și că nu s-ar fi prostituat în veci în acest fel dacă editura care i-a publicat cartea s-ar fi ocupat serios de promovare și nu ar fi silit-o pe ea să acționeze în felul în care a acționat, pentru a intra în legătură cu potențialii cititori.
Mi s-a părut atât de incredibil gestul doamnei X încât am ținut neapărat să vi-l împărtășesc. Asta după ce am scos-o pe doamna X din rândurile prietenilor mei virtuali. M-aș fi simțit o prostituată dacă n-aș fi făcut-o.