Cincizeci de franci


După întrevederea cu slăbănogul, Carmen decide să viziteze Parisul. Cât mai poate. Cât or ține-o picioarele și buzunarul.

Își face repede socoteala: din banii trimiși de acasă ar mai putea rezista încă două saptamani. Asta dacă ar reuși să nu cheltuiască mai mult de cincizeci de franci pe zi. În teorie sună bine și pare ușor. In practica, un sandwich e exorbitant de scump.

 “De mâine”, își spune Carmen , “de mâine o să-mi fac singură sandwich-urile”. 

Apoi, cu zece franci, își cumpără un flan simplu care, se gandeste ea, o să-i țină de foame până diseară. Diseara o să treacă prin Auchanul de la Defense și o să-și cumpere un fier de călcat și niște felii de pâine pentru sandwich.

Apoi se plimbă prin Tuileries, o ia pe jos, de-a lungul Senei, până aproape de Concorde, traversează Sena și se pierde pe străduțele înguste de pe Rive Droite. Se pierde efectiv. Își spune că nu trebuie să panicheze și încearcă să găsească Sena. Da, Sena ar putea fi un reper bun. Da, Sena ar putea fi un reper bun pentru cineva care s-ar orienta bine in spațiu. Pentru Carmen, Sena nu este un reper bun. Carmen  ajunge la Sorbona. “Trebuia să ajung și aici”, își spune Carmen și se așează obosită pe o bancă.  Apoi privește cerul. E minunat sa te pierzi la Paris! E minunat să te pierzi la Paris? În realitate Carmen începe să aibă anumite dubii.

În timp ce urcă străduța în pantă care duce la Pantheon, Carmen privește oamenii care trec pe lângă ea, privește cerul, senin, privește Parisul de sus, din imensa piață din fata Panteonului privește apoi meniurile aflate la intrarea în restaurante și calculează cam cat ar veni asta în lei. Ajunge la concluzia că francezii sunt nebuni să dea atâția bani pe o masă la restaurant. Dar asta n-o privește pe ea. 

Apoi o ia ușor la vale, să caute Sena. Speră să o găsească. Speră să găsească măcar o gură de metrou. Sau poate că gura de metrou nu e cea mai buna solutie. Ieri, în încercarea ei de a se urca într-un metrou care să o ducă până la musee de Louvre, Carmen ajunsese într-un tren care o dusese la gare Saint Lazaire. Dar nu intrase în panică nici atunci. Se putea și mai rău. Ar fi putut ajunge în Seine Saint Denis la sau Disneyland. Apoi i se face foame, și-și mai cumpără un flan. În definitiv fierul de călcat mai poate să aștepte

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.