Sala de așteptare


Mă prind cu ambele mâini de lustră, încep să mă dau huța, durează vreo zece minute până să mă plictisesc, îmi iau avânt și aterizez în colivia papagalului, papagalul se uită la mine, parcă m-ar știi de undeva, eu, categoric, nu-l cunosc, categoric e prima oară când îl vad, îl salut politicos și încep să dau din aripi dar nu reușesc să zbor, e prea mult praf pe aripile mele, încep să plâng, nimeni nu mă bagă în seamă, îmi iau avânt și sar dar ratez fereastra. Atunci, cineva deschide ușa și strigă „următorul”.

2 gânduri despre „Sala de așteptare”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.