Mă prind cu ambele mâini de lustră, încep să mă dau huța, durează vreo zece minute până să mă plictisesc, îmi iau avânt și aterizez în colivia papagalului, papagalul se uită la mine, parcă m-ar știi de undeva, eu, categoric, nu-l cunosc, categoric e prima oară când îl vad, îl salut politicos și încep să dau din aripi dar nu reușesc să zbor, e prea mult praf pe aripile mele, încep să plâng, nimeni nu mă bagă în seamă, îmi iau avânt și sar dar ratez fereastra. Atunci, cineva deschide ușa și strigă „următorul”.
Abisuri 
👏
Mulțumesc frumos