Se îmbrăcase cu cea mai frumoasă rochie pe care o avea, verde crem cu dantelă fină la manșete și cu un guler tăiat cuminte în jurul gatului, își prinsese părul într-un coc și lăsase câteva picuri de apă amestecată cu petale de trandafiri să-i umezeasca gâtul. Când căzuse noaptea, se acoperise cu o pelerină neagră și se furișase până la poarta din spatele grădinii, apoi urcase treptele și, nerăbdătoare, bătuse la ușă. Bărbatul n-o recunoscuse, o privise doar mirat și închisese ușa în urma ei. Iar greșise secolul.
Abisuri 