Mi-ai spus privește în urmă, am privit, curgeau secundele cu viteza Melcilor aliniați la start, eu le dădeam mereu startul și ei, ei se amestecau, o amestecătura de frunze și melci, asta am văzut când am privit și tu ai spus că da, e normal, unele amintiri ne marchează mai mult decât altele, apoi mi-ai spus să trăiesc, mai bine, prezentul dar nu mi-am adus aminte unde se termină trecutul și unde începe prezentul. Abia după ce ai plecat am realizat că sunt atât de veche încât m-a năpădit timpul, de jur împrejur.
Abisuri 