Nisipul i se scurgea printre degete și valuri. Marea trăia periculos, între două stânci albe, roase de vânt. Mirosea dulce, amestecat cu pietre mici. Dincolo de valuri, era țara lui. Oamenii și pădurile lui. Și-a lipit mâna de frunte și și-a strâns ochii, cât să pătrundă îndepărtarea. Nu a văzut decât cerul, de un albastru aproape perfect. Plaja era pustie, întinsă parcă la infinit. A oftat dezamăgit și a luat o gură de apă. Era caldă și avea gust salciu. Apoi a închis ochii și a început să plângă.
Abisuri 