Trec brusc dintr-o stare de euforie totală într -o reclama TV la nurofren. Tranziția îmi ia durerea cu mâna și mă gândesc că e normal să nu conteze prea mult reclama. La asta servesc reclamele. Să te facă doar să crezi. Mentalul face apoi totul. Îmi fac un ceai și-mi amintesc de tine. Funcționează. Apari brusc, cu o barbă deasă și multe fantasme. Eu mă împiedic de nimic la fiecare pas. Tu te joci de-a sfoara. Pe vremuri se chema altfel, am îmbătrânit, ce mai contează. Afară plouă stricat. Nu găsesc alt cuvânt și asum. Amestec mierea în ceașcă cu o linguriță cu coada strâmbă.
Nu, nu e intenționat.
S-a nimerit să fie anapoda. Iar nu se potrivește. Intre ceea ce simt și ceea ce spun este un mare hău. Înghit și caut să găsesc o explicație.
Tu ești, eu doar încerc.
Apoi intru în cabina de duș și-mi închipui că ești cu adevărat. Aici as fi putut pune punct dar, pentru că te încăpățânezi să nu fii, sfârșesc prin a mă spăla pe cap cu un gel de duș cumpărat la reduceri.
Abisuri 