Știi ? Sunt zile când îmi dau seama cât de mult semănăm și azi pare să fie una dintre acele zile. Dacă n-aș fi vărsat cafeaua pe batista cu model mov, poate n-aș fi realizat. De fapt, înainte să vărs cafeaua, doream doar să pun cana primită demult de la tine pe tăblia de la marginea patului, să iau apoi cartea de pe jos, să o deschid la capitolul șapte și să continui să o citesc cu sufletul la gură de acolo de unde rămăsesem ieri seară inainte să adorm fără să sting lumina cu gândul la tine, fără să mă învelesc. In vis doream să-ți pot deschide ochii cu o șoaptă. Să pot șopti atât cât să tresări și apoi să-ți privesc ca prin vis buzele, cele mai cărnoase buze cu putință, cele mai sexy și cele mai irosit de roșii buze de pe Pământ.
In vis tu te-ai frecat la ochi și m-ai întrebat cine sunt iar eu am devenit deodată roșie la față și mi-am căutat batista în buzunarul de la geaca verde. Te-am întrebat, cu lacrimi în ochi , “cum, nu mă mai cunoșți?” iar tu ai abordat figura aceea de om picat din nori care tocmai a fost trezit din vis cu o șoaptă în loc de ceas. “De unde ar trebui eu să te cunosc?” ai continuat tu dialogul din priviri dar eu nu ți-am înțeles semnificația nespuselor. Ca să umplu momentul acela atat de gol de noi, am strănutat în batista cu model mov, și apoi mi-am cerut scuze suflând-mi mai întâi nasul și apoi îndesând rușinată batista în buzunarul de la geaca verde. Eram atât de răcită încât dădeam impresia că plâng și asta te-a impresionat atât de mult încât te-ai gândit fără să vrei la o minciună, la o minciună mică și nevinovată, genul acela de minciună care să mă facă să uit și să îmi închidă lacrimile cu cheia pentru un scurt moment, atât cât să poți închide și tu, la rândul tău, ochii și să-ți vezi în continuare de lumea ta în care eu nu mai existam demult, lumea aceea secretă de dincolo de pleoape, de dincolo de toate, acolo unde poate că am existat odată dar nu-ți mai aduci tu aminte sau poate că te-am confundat cu altcineva, cineva care-ti seamănă atât de tare încât aproape că am crezut ca ești tu și poate doar nuanța ochilor diferea sau poate numărul ridurilor din jurul ochilor, dar asta rămâne între noi.
Apoi m-am trezit și am vărsat cafeaua pe batista cu model mov și mi-am adus aminte de Helen, personajul principal din cartea pe care n-o terminasem ieri, care îl întâlnise pe Mark într-o după amiază oarecare și se îndrăgostise subit de zâmbetul lui și de ochii lui verzi și de buzele lui, da, mai ales de buzele lui care erau cele mai cărnoase buze cu putință, cele mai sexy și cel mai irosit de roșii buze de pe Pământ.
Abisuri 