În ziua în care aflasem că trebuia să plec, mă hotărâsem să nu-mi iau mare lucru cu mine ci doar un rucsac verde în care înghesuisem în grabă câteva cămăși de schimb, o cravată și o pălărie de fetru verde pe care o primisem cadou la ultima mea aniversare de care atunci aproape că uitasem dar de care, din fericire, îmi adusese aminte în ultimul moment și reușisem astfel să evit gafa fenomenală pe care as fi făcut-o lipsind de acasă fix în seara în care prietenii mei plănuiseră să îmi facă o surpriză și să vina să mă sărbătorească, oferindu-mi cadou o pălărie de fetru verde cumpărată de la șolduri, pălărie pe care, cu câteva zile mai târziu, mă hotărâsem să o iau în bagaj, împreună cu câteva cămăși de schimb și o cravată pe care nu eram deloc sigur că o voi purta dar preferasem totuși să o pun în valiză ca să evit situația penibilă în care m-aș fi găsit dacă toți ceilalți invitați ar fi știut că ținuta era obligatorie și impunea un oarecare standard de care mie ar fi uitat să îmi spună, ținând cont că eu fusesem invitat să particip în ultimul moment ca urmare a refuzului de a participa a lui Paul pe motive obiective și perfect rezonabile pe care toți ceilalți le consideraseră normale în contextul în care era singură decizie rațională pe care Paul ar fi putut-o lua când aflase, cu două zile în urmă, că soția lui, Maria, era încurcată de ceva timp cu George care, invitat la rândul lui la eveniment, acceptase să participe neștiind că toată lumea, cu excepția lui Paul, era la curent de legătura lor dar, pentru că era vorba despre un subiect atât de sensibil, tăcuseră toți mâlc, dându-și totuși coate, din când în când sau aruncându-si doar priviri cu subînțeles când se întâmplau să fie aduse în discuție anumite subiecte sensibile sau întâmplari similare de care x sau y auzise din și nu putea să-și creadă urechilor, așa cum nici eu nu-mi crezusem ochilor când o văzusem pe Maria, soția lui Paul, sărutandu-se tandru cu George la ieșirea din metrou și nu mă putusem abține să nu îi spun lui Paul.
Abisuri 