Pepeni

Bunicul va trăi în Dobrogea, la Rasova. O singură dată voi merge acolo, în vacanță, și acea singură dată va rămâne în mintea mea ca un moment remarcabil. Din cauza plăcintei, a pepenilor și a bunicului. Plăcinta va fi făcută în cuptorul din curte și pepenii vor fi atât de mulți, încât oamenii de acolo îi vor spărge de pământ, le vor mânca  doar miezul, cel mai dulce miez pe care îl voi manca eu vreodată, și restul îl vor da la porci. Așa vor fi vremurile de atunci. Bărbații își vor petrece toate serile la cârciuma satului și se vor întoarce acasă pe patru cărări. O singură dată mă vor pune să-l aduc pe bunicul acasă și atunci se va porni potopul, se va umfla Dunărea și pământul, roșu, argilos, va fi cât pe ce să mă îngroape. Bunicul își va pierde atunci mințile și nu va mai fi niciodată omul care a fost odată. Eu îmi voi scoate sandalele din picioare și voi continua să merg cu bunicul după mine, așa cum va fi el de atunci încolo.