Dă la o parte tăciunele cu vârful unghiei mici . Nu, nu te impiedica de pietre, scopul pietrelor nu este scopul tău. Treci peste fum, alungă focul, scoate tăciunele cu vârful unghiei mici, alege mâna care trebuie. Încearcă !
Dreptul la eroare ţi-a fost deja acordat. Inspiră-te din tăcerea prafului stârnit de încercări repetate si repetă atingerea. O dată, de două ori, atinge focul cu senzaţia unghiilor atinse de piatră, păstrează senzaţia bine, rânduieşte senzaţia laolaltă cu toate celalalte senzaţii, dă un nume senzaţiei, alege o culoare. Încearcă mai multe culori, asortează fumul la foc, focul la pietre, pietrele la praf şi apoi suflă praful cât te ţin cuvintele.
Termină-ţi toate semnele de întrebare, toate punctele, perfecţionează-ţi spaţiile în umbra tăciunelui, crează umbră pietrei şi piatră prafului, dă la o parte tăciunele şi treci simte atingerea. Notează bine toate umbrele, umbră cu umbră numără toate culorile, culoare cu culoare stinge toti tăciunii şi apoi inspiră profund. E încă viata şi totul e permis …Inclusiv faptele. Va veni o vreme când vei ucide în cuvinte toate faptele. Atunci , odată demult, linie și imediat după, punct…. Nu pentru multă vreme punct.
Atunci vei suferi amarnic de pe urma cuvântului rege si amintirile te vor durea. Atunci, prin prisma atâtor like-uri, orizontul tău va devenit pauză. Cu cât mai mult și cu cât mai repede cu atât mai tare. Vei deveni multipli dintr-un „NOI” puțin cam prăfuit, depășit de timpuri. Vei vrea și TU să depășesti timpul. Vei incerca mai întâi prin stânga, apoi iti vei partaja ființa. Cu cât mai puțină ființă cu atât mai multe clone. Vei încercaa mai apoi prin dreapta, vei exista prin clone, clonele vor ajunge sa te reprezinte mai ceva decât ființa.
Vei deveni încet-încet ceea ce exprimă clonele. Cu cât mai repede și cu cât mai mult cu atât mai puțin. O ființă cât o gămălie, la ce bun atâta ființă?
Treci peste fum, alungă focul, scoate tăciunele cu vârful unghiei mici, alege mâna care trebuie, încearcă !
Abisuri 