Bine, zice, dacă așa vrei, hai să zburăm. Da’ n-am aripi, zic. Nu-i nimic. Totul e posibil. Gândește-te că ești o pată mare și grea. Acolo, jos. Să zicem o pată de o culoare nedefinita. Și, zic, crezi că o să-mi crească aripi. Zice, nu. Dar o să înveți să speri. Dacă nu dai din aripi, o să devii o pată de o culoare nedefinita. Hmmm, zic. Poate da, poate nu. Îmi risc zâmbetul, știi. Știu. Dar viața este un șir infinit de iluzii. Apoi a închis. Încă nu știu dacă să mă arunc sau nu.
Abisuri 