Cinci. Tramvaiul numărul cinci


Șinele, perfect paralele de altfel, se lungeau singuratice îndărătul meu. Omătul era greu, apos, șosetele se scăldau într-o zeamă de culoare imprecisa. Ca să uit de frig, cântam în gând. Din cauza condițiilor meteo nefavorabile, ne cerem scuze. Un difuzor, peste o sută de metri, un alt difuzor. O stație, o bancă de plastic, am suflat în pumni cât am putut de tare, două stații, tramvaiul numărul cinci à fost dezapezit abia a doua zi.
O voce metalică, în difuzoare, atât à rămas în urma mea.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.