
Zilele din săptămână trec repede. În fiecare dimineață mănânc un biscotte cu gem, îmi beau cafeaua în fața televizorului, când se face și jumătate iau autobuzul din centru până la ieșirea din oraș, urc la etaj, după ce-i pup pe toți de trei ori mă instalez în fața monitorului și schimb formatul datelor până la cinci, mă gândesc că ceea ce fac e un lucru bun, serios chiar, datorită mie și multora ca mine, bugul anului 2000 nu se va întâmpla, sfârșitul lumii va trebui să aștepte, asta mă face să mă simt importantă, uneori râd de una singură, alteori tac și doar astept să treacă. Și chiar trec.