La capătul curcubeului


Vom merge până ne vom irosi. Batiste vechi, brodate, țesături fine, pete scoase, Ariel, șervețele folosite, pet-uri cu apă lăsată să moară, ziare făcute ghemotoc, imagini înmormântate între pleoape, așchii sărite din foc, semne, cărți abia răsfoite, premii Nobel ratate, baltoace de lacrimi izvorâte din nimic, ego-uri născute din néant, e fair play, e cod portocaliu de viscol și ger, e micromanagement, sunt războaie scăpate de sub control, e noua ordine mondială, puțini își vor aduce aminte de noi.

Publicitate

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.