Cineva m-a întrebat azi unde mă văd peste cinci ani. Am deschis fereastra larg. Am luat o gură de cafea. Era încă frig, dar primăvara se simțea. Păsări, flori, zumzetul vieții. Mult zgomot pentru nimic. Angajați ai primăriei curățau strada scuipand. Mi-am aprins o țigară. Am închis ochii și am încercat să mă concentrez. Zgomotul străzii mi-a amestecat gândurile. Ziua de azi a trecut cu viteza luminii. Cinci ani mai târziu, un fir de floarea soarelui își răsfrânge umbra deasupra mea. N-am știut niciodată să răspund.
Abisuri 
1 gând despre „Floarea soarelui”