Adam și Eva și încă cineva

Dragul meu, te-am iubit infinit de mult. Am crezut în tine până la capăt. Știam că mă vei scăpa. Știam că, datorită ție, voi deveni, în sfârșit, eu. Existai în visele mele de multă vreme. Știam că vei reuși. Am simțit asta când te-am văzut prima oară. Ai fi trecut pe lângă mine fără să mă bagi în seamă. Cineva îți șoptea. Nu erai tu, asta se vedea cu ochiul liber. Îți era frică. Știai că frica are miros? Când am ieșit să te caut nu mai erai. În locul tău rămăsese o broască. Verde.

Vina

Să-mi trag zece palme și trei pumni și tot n-ar fi de ajuns. Ce idioți. Ce lipsă de perspectivă. Cine și-ar fi putut imagina o chestie ca asta. Dacă știam ce-o să iasă, rămâneam naibii în scorbura mea. Dar era atât de fain afară, cer senin, zambile, muște, m-a împins păcatul și am ieșit. Și n-ar fi fost nimic dacă nu mă împingea necuratul să intru-n vorbă cu tine. Iar tu, tu ce-ai făcut? Tu te-ai luat după mine și ai mușcat. Să-ți fie învățatura de minte, jur că n-am vrut. Semnat, șarpele.

Fobie

Ar fi trebuit să fie o poveste fericită. N-a fost să fie. Au murit, pe rând, toți. Niciunul n-a supraviețuit. Nu erau destul de buni. Nu erau destul de adaptați. Nu erau să fie. Unul s-a sinucis, altul a fost înțepat de-o viespe, al treilea s-a aruncat în fața trenului, al patrulea a sărit de la etaj, pe ultimul l-am terminat eu. Un ghemotoc de hârtie ordinar. Am ratat coșul și din a treia încercare. Ar fi trebuit să fie o poveste fericită. N-a fost să fie. Dintotdeauna am avut fobia paginii albe.

Reduceri

Mă simt liberă. Ce atâtea cumpărături, mall-uri, chestii, reclamele la TV, alea-s de groază, oare câți proști ar putea cumpăra o cratiță care face de toate, oare câți deștepți ar putea crede că perna ideală tocmai s-a inventat. Pun pixul pe măsuță și închid televizorul. Mă enervează oamenii idioți. Plătesc dublu. Tva inclus. Îmi fac o cafea și deschid fereastra. Blocul din față e nou. Apartamente la cheie, finisaje de căcat. Abia la șapte seara îmi dau seama că am uitat să iau pastila. Cinci la sută reducere.

Publicitate

Avem cele mai bune prețuri. Vindem tot. De la orice, la nimic. Negociabil, fără vicii ascunse și fără TVA. Asigurăm transportul și garantăm discreția maximă. Nu vom da de bănuit, nu vom deranja vecinii, nu ne vor lătra câinii. În caz de nemulțumire, returul este gratuit. Ne puteți suna oricând, avem voci calde și vă credem pe cuvânt. Ascultăm orice, oricât, oricând. Ne puteți întreba, avem răspuns la toate. Acceptăm plata Cash, cu cardul și creditele garantate.

Ați vrea voi.

Teleșoping

Știa că e cel mai bun, cel mai râvnit, cel mai de calitate. Știa și că avea cromatica, perfectă, acel maro mov cu nuanțe de roșu, mulți încercasera deja să nască efectul vizual pe care îl năștea el și nu reușiseră. Diferența dintre el și ceilalți era mică. Atât de mică dar atât de importantă. Și, ceea ce conta mai presus de toate, era faptul că nu rata niciodată. Îi reușea întotdeauna din prima încercare. Indiferent de grosime, indiferent de textură, tăia perfect. Dar cine să dea atâția bani pe un cuțit?

Matematica

Două săptămâni. Atât mi-a trebuit să mă îndrăgostesc. Două luni a cate trei buchete de trandafiri, atât de tare mă iubeai. Poate chiar mai mult dacă ar fi fost iarna. Doi ani și șase zile minunați. Un apartament la bloc, două autoturisme, trei vacanțe pe an. Într-o zi am realizat. Nu-ți eram suficientă. Patru nopți la rând, nedormite, trei sute de pași pe diagonala sufrageriei, sute de ipoteze. Două mii trei sute patruzeci și cinci de lacrimi mai târziu, am decis să te părăsesc. Doi eram prea mult.

For ever

Oh, și cât de frumoasă era. Mereu cu zâmbetul pe buze. La începutul verii îi plăcea să-și prindă cireșe pe după urechi și să se întindă în iarbă, să privească cerul. Într-una din acele zile de început de vară se îndrăgostise de ea. Nu mai fusese niciodată îndrăgostit, de fiecare dată când se întâlneau simțea că-i iese inima din piept. A iubit-o cât putea el să iubească, poate chiar mai mult.

Dar asta se întâmpla înainte de accident. De când s-a trezit nu-și mai amintește nimic.

M-am trezit din comă după 20 de ani

Doctorul își lăsase mustață, asistenta se îngrășase, fructele nu aveau nici un gust, usturoiul mirosea a chimic, roșiile păreau făcute din plastic, cerusem porumb fiert și-mi adusesera niște boabe dulci, s-au bucurat când mi-am revenit, mă servisera cu niște căpșuni mari și frumoase, cum, căpșuni toamna, îi întrebasem eu, da, acum totul este posibil, este global și fără limite, așa constatam și eu, doar spitalul rămăsese la fel, unele lucruri nu se schimbă niciodată, altfel cum să-mi dau seama că nu-s dus.

Unul pentru altul

Lui i s-a rupt firul după al doilea pahar. Mircea l-a dus în cameră. Dragul de Mircea. El și Mircea erau colegi de echipă. Mircea îi reproșa mereu că vorbește vrute și nevrute. Nu-și mai auzea nici gândurile Mircea din cauza lui. Ca să scape, Mircea își cumpărase căști. Făcuse și otita Mircea din cauza lui. Dar astea-s fleacuri peste care trebuiau să treacă.
„Unul pentru toți și toți pentru unul”. Unul mai puțin. Dumnezeu să-l odihnească în pace. Rudele, vecinii și Mircea. Dar doar Mircea reușise.