Zi că te doare

Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Fă un semn
Din degetul mare
Bate din picioare
Inundă jurul
Cu impresii goale
Care mai de care
Mai egale
Amuțește ochi
Și închide guri
Cu pumni
Amentință că poți
Până nu mai ești
Respiră
Inspiră
Dă de înțeles
Printre rânduri și oameni
Și boabe din tine
Înșiră-te mărgăritare
Cât poți tu de tare
Și când nu mai poți
Zi că te doare

Ideea de turbare de atâta colț

Mi-a trecut prin cap ideea de turbare. Cum stăteam acolo și așteptam “sa”, constatam cu o oarecare îngrijorare că aștept degeaba.

Treceau zile, nopți, seri , mese pline, oameni care își povesteau viața, fumuri, fum, nori, vânt. Uneori treceau și se duceau, se pierdeau undeva, hăt-departe, acolo unde nu le căuta nimeni. Acolo unde nu putea să le caute nimeni. Dincolo de bolta verde a copacilor, dincolo de gardul scorojit se duceau și chiar nu mă interesa unde se duc. Alteori  treceau și mă furau, pur și simplu mă hipnotizau în măreția ducerii și nu-mi dădeam seama decât prea târziu că-s dusă odată cu ele.

Continuă lectura

Jocul de-a unda

E periculos să nu-ți comunici unda.

Tu cu unda ta, până la capătul undei.

El, cu unda lui.

Două unde paralele și-n rest text amestecat între unde.

Într-un mijloc de text, începe să plouă.

Să tune și să fulgere.

Tu, cu unda ta, anuntai soare.

Schimbări frecvente de undă, el dă să plouă.

Lipsă de interferențe, zici că a fost nașpa.

Interferențe pur întâmplătoare, zice că n-a fost nașpa.

Te întrebi unde greșești.

Să scrii cu litere mari ?

Continui pe unda ta, întrebi de ce atâta spațiu.

Continuă pe unda lui, îți răspunde de trenuri.

Un(d)ele vin, altele pleacă.

Concluziii vraiște.

Întrebi de brutal în litere mari.

Răspunde de instinct în litere mici.

Întrebi instinctiv dacă ar, răspunde cam brutal că ar poate.

De la verde citire

Unele zile
Au prea puțin verde
Atât de puțin
Încât par hăuri.
Unele hăuri
Au prea puțin negru
Atât de puțin
Încât par spații.
Unele spații
Au prea puțin alb
Atât de puțin
Încât par puncte.
Unele puncte
De la atâta culoare,
Au explodat
Și au creat haosul
Și de la atâta haos
Au apărut zilele
Și de la atâtea zile
Au fost create hăurile
Și de la atâtea hăuri
S-au inventat spațiile
Și de la atâtea spații
A fost necesar punctul.