Romanță pentru F

two woman sitting on beach sand while facing sunlight

@ Briana Tozour

Salut copilă bună !

Ce mai faci tu, Cleopatră a zilelor noastre? M-a impresionat foarte mult biletul de la tine. Probabil și pentru că sunt într-o stare emoțională proastă. Nu l-am citit decât când am ajuns acasă și mi-am adus aminte de el. A fost mai bine așa, să-l citesc acasă. La școală ar fi sunt cumva prea repede.

Nici mie nu-mi place prea mult în practică dar o accept pentru că scap puțin de toceala obișnuită. M-ai întrebat odată ce aștept. Aștept nenumărat de mult și infinit de puțin. Orice ! Fiecare om trebuie să aștepte ceva altfel n-ar mai putea să fie. Când nu mai aștepți nimic, nu mai ești.

În ceea ce mă privește, am așteptat iarna, apoi m-am convins că a fost în zadar. Acum aștept … nici eu nu știu cu precizie ce anume : scrisori, telefoane , un eveniment senzațional care să mă scoată din rutină. Orice care să mă extragă puțin din monotonia vieții. Sunt sătulă de toate. Masca « veselă » pe care o pun la școală nu face altceva decât să îmi alunge cumva melancolia. Încerc să înving soarta dragă F, așa cum pot și mi-e greu. M-am săturat de tot: de școală, de colegi, de mine și aș vrea să pot cumva evada din lumea asta. Clasa a zecea a început frumos și continuă mizerabil. În clasă nu mai am cu cine vorbi, au devenit toti niște egoiști închiși în lumea lor.

Continuă să citești Romanță pentru F

Reclame

Și de la capăt

Literatura ca utopie

De ce-am începe iar și iar până ce vremurile ne-ar acoperi cu panseluțe? De ce nu ne-am sfârși odată pentru totdeauna la marginea unui veac împrejmuit de-un gard ros pe la colțuri de vântul dintre două secole? Oamenii, în nepăsarea lor, s-ar bucura de pași și, vădit fără intenție, ar trece peste acel eveniment ciudat în care două – sau mai multe – suflete cusute cu ață albă  s-au scufundat. Și -ar fi ca și cum n -am mai fi fost să  cânte vers și muzele toate ar putrezi de atâta nepăsare și toți poeții, unul câte unul, ar șterge lumea pe furiș în dispariții aleatoare. S-ar căuta formule și nu s-ar găsi până la urmă nici o explicație.  Am fi să  fim vinovații ideali de la capătul veacului la început de an.

Tema săptămânii : „un nou început ” by Abisurile

Vezi articolul original

Jar

Literatura ca utopie

Știi? Suntem străvezii. Începutul asta ne-a prins dansând prin iarba înghețată inhaland fum. Ascultam muzica anului ce murea și sorbeam dintr-un păhărel cu pliuri fine. Eram aproape pe sfârșite și mirosea a cartofi copți făcuți la jar. Ne stingeam odată cu cărbunele și ne luptam să ardem dincolo du munți. Pădurea plângea și, undeva, departe, cineva se bucura că a trecut.

Vezi articolul original 91 de cuvinte mai mult

Sfârșit de clasă a zecea, 1987

Literatura ca utopie

Sfârșit de clasă a zecea, 1987, vara, de la „una individă” pentru F, într-un plic îngălbenit de timp 

Dragă F,

Țin să te anunț de la bun început că am de gând să îți scriu mult azi. Deși am aflat că mergem la mare nu sunt deloc veselă. Azi e duminică și, până vinerea viitoare, se pot schimba o mulțime de lucruri. Ți-am spus la telefon că eu nu cred în neprevăzut. O fi el frumos și vesel dar la mine nu prea “pică”.

În ceea ce îi privește pe cei doi adoratori ai tăi, eu zic să nu îi alungi.  Cel puțin, păstrează-l pe unul. Altfel, îți va părea rău. Asta ți-o spun din proprie experiență. Va veni un timp când te vei da cu capul de toți pereții care îți vor ieși în cale că ai pierdut atâtea ocazii să nu rămâi singură. Dacă nu mă vei asculta…

Vezi articolul original 643 de cuvinte mai mult

Mai știi?

Literatura ca utopie

Mai știi? Undeva, cândva, construiam vise prin autobuze verzi și oameni și scaune de plastic alb trozneau prin intersecții dirijate de semafoare oarbe și becuri sparte de praștii de copii lăsați acasă cu cheia de gat. Mai știi? Undeva, cândva țeseam vieți scufundati în vise și versuri albe imi colorau ochii într-un verde pal pe care nu-l indrazneam decât rar,  timid, iernii. Mai știi? Undeva, cândva, fugeam ore ascunși prin borcane de zacusca de ciuperci și dansam clipe îngrămăditi în sufragerii de blocuri în formă de cub. Mai știi? Undeva, cândva, trăiam vremuri gri surprinzător de verzi și deveneam legende nesperat de trist.

Mai știi?

Tema săptămânii : „Undeva,cândva” by Abisurile.com

Vezi articolul original