Până la ultimul punct

@ Sam Headland

Există acea nevoie de a apuca firul şi a continua, dincolo de reguli şi anumite principii, dincolo de pretexte există principiul numărul unu, principiul tuturor principiilor, există acea nevoie de a continua de acolo unde n-a fost să fie sfârşit, de acolo unde a fost să fie trăire şi sentiment, există acea nevoie de a re-crea starea, starea aceea unică, depăşirea prin contra-argumente, prin contra-antibiotic şi anti-infecţie, există acea nevoie de a retrăi în buclă punctele până la ultimul punct, ultima prestanţă, depăşirea cercului, ieşirea din cerc, există acea nevoie de senzaţie, senzaţia propriilor senzaţii descătuşate de scop, primul şi ultimul scop, există acea nevoie de a străpunge limite netrasate decât de tine, de a trece peste liniile imaginate doar de alţii, există acea nevoie de confruntare, tu cu imaginea ta prin prisma celoralti.

Continuă să citești Până la ultimul punct

Prin ochii celorlalţi

Mă uitam la „oamenii aceia”, erau puşi acolo să-i înveţe pe alţii. Erau puşi acolo şi ne învăţau pe rând, când cel slab, serios şi slab, când cel gras. I se spărgea zâmbetul pe faţă celui gras şi glumele, probabil neintenţionate, atingeau ţinte neplanificate. Aveau o meserie ciudată oamenii aceia, o meserie pe care eu n-aş fi făcut-o niciodată. Erau un fel de gestionari de cifre, planificatori de timp şi supraveghetori de ansamblu. Cât mai coerent ansamblul. Erau sictiriţi „oamenii aceia”, li se citea sictirul în colţul gurii, li se scurgea plictisul între două pauze lungi.

Continuă să citești Prin ochii celorlalţi

O imagine, două imagini …

Lucrurile sunt aproape grave
Aproape nu-i departe
Departe sunt visele, idealurile
Năzuinţele.
Poţi lăsa depărtarea acolo unde e
Tu într-un punct dat
Depărtarea la fel dar într-un alt punct
Foarte departe.
Inversul e posibil în aceaşi măsură
(Poţi să nu poţi)
Adică poţi să încerci – încercarea e putinţă precum
Delăsarea nu-i credinţă.

Continuă să citești O imagine, două imagini …

Nuca şi lupa

Era vorba despre o nucă, un pahar şi o lupă.

Nuca îşi dezbrăca miezul prin albul-plastic. Paharul nu opunea nici o rezistenţă. Lupa capta imaginea batjocorindu-i ridurile. Ridurile zâmbeau hidos, pe dos. Oamenii priveau ciudat şi-şi imaginau multe. Soarele bătea gros şi nimeni nu avea dreptate.

În definitiv, reclama e sufletul comerţului.

La origine un fapt divers povestit de Raluca Feher :

„Ieri, la metrou la Piata Victoriei, o domnita de sorginte rroma statea de straja linga masuta plianta pe care expusese urmatorul aranjament de marfuri oferite spre vanzare: pahare de plastic pline cu nuci si, intercalat, lupe. Lupe d-alea de marit, nu femininul de la lupi, cum ar crede Vanghelie. Ce sa insemne ikebana respectiva? Nuci si lupe. Sa fie simbolul unei noi aliante populare?”

Sentimentul literei desprinse de cuvânt

Rupea zilele în momente, zeci de momente, apoi sorta momentele pe culori, gri-ul cu gri-ul, verdele cu verdele, mirosea apoi fiecare culoare în parte şi-i nota sentimentele, existau sentimente reci, existau sentimente roz, existau sentimente ploi, existau o groază de sentimente, un volum practic ilimitat de sentimente, existau şi acele sentimente nuanţă, sentimente la intersecţia a două culori, trei culori şi mai existau şi sentimentele pauză, sentimentele spaţiu, sentimentele week-end.

Continuă să citești Sentimentul literei desprinse de cuvânt