Un zbor cu ceva tubulențe

white bird flying under clear blue sky photo taken during daytime

@ Aldric RIVAT

În orașul fără nume se hotărâse să plece în ultimul moment. Ajunsese la destinație după un zbor cu ceva tubulențe, neanunțate de pilot, o sticlă de vin alb răsturnată pe un covor albastru și o întârziere de o oră justificată de traficul infernal.

Totul avea o explicație. Până și nevoia de aer după 10 ture deasupra mării avea o explicație. Simțea că se sufocă, acolo sus. Îi lipseau câmpiile infinite și munții ascunși în spatele copacilor. În satul ei din Ardeal venise primăvara, acolo sus, printre nori, totul era infinit de departe și relativ incert.

Continuă să citești Un zbor cu ceva tubulențe

Reclame

Omora suflete cu sânge rece

DCC6EC41-7D13-4C1E-AB66-D619FB8470BC

Strada e udă flească și dă semne de gripă. Când tușește, crează cascade din streșini și o doare în cot de toți ceilalți. Când strănută, o face cu toți dinții și apa stătută din băltoace molipsite la rândul lor,  tresare.

Din când în când, involuntar, împroască cu nesaț trecători singuratici pierduți de dragul artei. Trotuare gri se inclină respectuos spre stânga și scurgeri îmbibate privesc în zare. Oameni subțiri plimbă umbrele pătrate cu dungi portocali și picuri rotunzi și deși cad printre.

Plouă des și contagios în ultimul timp și molima e mare. Praful și-a luat lumea în cap, dispărand  în neantul aburit de…

Urmarea aici

Te-a ciupit ceva

Odată te-a ciupit ceva. Era o zi caniculară de vară și păianjenii umblau de capul lor printre dunele de pământ adunate la ultima ploaie. Nu știai exact ce, nu știai exact cum, presupuneai doar când. Atunci, undeva între buruiana numărul unu’ și buruiana număru’ doi.

Aveai niște mănusi albe, cu degete subțiri, material de calitate inferioară, panză îmbâcsită de noroi și nu simtisei intepătura. Observaseși doar locul, câteva ore bune după și simțiseși, da, mai ales simțiseși veninul împrăstiindu-se câte puțin la fiecare atingere.

Continuarea aici

Ghicitoare (5) – Inspirație

 

92D997CB-BC4F-4149-BF99-F38389B6DD9D

Am două direcții, două lumi, un număr impresionant de granițe de trecut, un șir nesfârșit de spații de umplut dar, uneori, tac. Sunt infinit de posibilă și incredibil de dincolo de toate. Mă găsești când te aștepți mai puțin și mă cauți uneori degeaba. Sunt în prelungirea tuturor și-n spatele celorlalte.

Cine sunt?

Pentru că îmi place atât de mult să fiu, vă invit să mă descoperiți și cumva altfel:

Aici, un altfel de blog

O metaforă ca oricare alta

Literatura ca utopie

N-am unici mulți, îi număr pe degete. Dacă aș avea 5 perechi de mâini, ar ajunge. Scriu ca să creez senzații. Nu-mi plac subtitlurile și nici scrisul de dragul scrisului. Nu atrag mult dar, când este să fie, rămâne. Creez emoții și trec. Viața este un șir infinit de imagini și cuvintele le-am inventat special pentru a descrie în mod succint și, poate neadevărat, o definiție.

Imaginez mult și trece repede. Oamenii citesc, simt, trec. Mulți pătrund. Mereu aceași. Nu știu câți numără la fel de rar ca și mine. M-am declarat non blogger și o asum. Nu pot fi standard. Nu pot fi regulă și nici SEO. Sunt în afara tuturor și continui să cred.

Succesul ? O metaforă ca oricare alta!

Tema săptămânii „Succes !”

Vezi articolul original

Ghicitoare (4) – Nostalgia

person holding brown sand close-up photography

@ Kunj Parekh

Stau pe-o margine de secol și mătur timpul cu privirea. Între două veșnicii ațipesc pe-o parte și cobor. De jos totul pare posibil, inclusiv norii. Testez senzația pamântului sub tălpi și regret amplitudinea uitării. Definiția pierderii de sine este cumva departe, cumva degeaba, cumva de tot. Și totuși continui să simt, continui să tac , continui să calc inimi însângerate pe tocuri ascuțite, continui să cred. Dincolo de mine, veșnicia își face de cap într-o perfectă armonie cu tot restul.

Cine sunt ?